Ce sunt Xenobotii?
Anul trecut în luna ianuarie, oamenii de știință au creat Xenobotii, niște mașinării minuscule, din celule stem de broască.
Xenobotii sunt primii roboți vii din lume, dezvoltați din celule stem aparținând speciei Xenopus laevis, broasca africană cu gheare. Aceștia funcționează ca mici mașinării care se pot deplasa cu ajutorul unor cili asemănători cu firele de păr. Ei sunt capabili să supraviețuiască săptămâni întregi fără hrană și funcționează foarte bine în grupuri. Aceste micro-organisme sunt practic o formă de viață complet nouă, o minune a științei.
Atunci când auzim cuvântul robot, cu toții ne gândim la un munte metalic, o apariție impunătoare. Xenobotii nu sunt nici pe departe așa, nu au o armură metalică, ci arată mai degrabă ca niște bucățele roz de carne, plutind într-un vas petri.
Cum au luat naștere acești roboți?
Xenobotii au luat naștere din celulele stem ale embrionilor de broască. Acestea, dacă ar fi ajuns la maturitate, ar fi fost absorbite în pielea și inima viitoarei ființe. Oamenii de știință au creat aceste organisme programabile.
Pentru ce au fost creați Xenobotii?
Oamenii de știință au avut ca plan de viitor utilizarea lor începând de la curățarea reziduurilor radioactive, până la curățarea plasticelor din oceane și până la ‘’curățarea’’ arterelor umane.
În timp însă, echipa de cercetători a constatat cu stupoare că aceste organisme se pot auto-replica. Au descoperit acest lucru în timp ce testau capacitatea lor de a-și curăța vasul petri în care stăteau. În momentul în care în vas erau aruncate resturi, aceștia construiau grămăjoare de materie. Studiind aceste depuneri, cercetătorii au constatat că ele conțin replici ale Xenobotilor, dezvoltați din cilii celor déjà existenți.
Ceea ce este cu adevărat fascinant este faptul că procesul este unul spontan, fără să beneficieze de programarea umană. Acest proces fusese observat înainte însă numai la molecule, niciodată la organisme.
Xenobotii au și capacitatea de a se auto-vindeca, motiv pentru care ar putea fi folosiți în medicină pentru a lupta cu rănile sau defectele din naștere.
Cercetătorii sunt însă destul de reținuți în a merge mai departe, datorită acestei manifestări de independența a organismelor. Temerea este însă una redusă, ținând cont de faptul că organismele nu pot supraviețui în afara unui laborator, fără nutriție și surse de energie. De asemenea, au o durată de viață de maxim câteva săptămâni.
Pe viitor, cercetătorii au în plan să le atașeze organe senzoriale, pentru a putea vedea de exemplu. În prezent ei înoată fără a putea vedea ceva.















