O vitamină adesea trecută cu vederea în dietele contemporane joacă un rol crucial în prevenirea infarctului și a accidentului vascular cerebral. Studii recente evidențiază că un aport corespunzător de vitamina K poate diminua semnificativ calcificarea arterelor, funcționând ca un regulator pentru transportul mineralelor în sânge.
Problema principală a bolilor vasculare legate de îmbătrânire este calcificarea arterială — acumularea de calciu pe pereții vaselor, ceea ce duce la rigiditate și blocaj. Vitamina K intervine direct în acest proces metabolic, explică profesorul Jan Olav Aaseth de la Universitatea Inland din Norvegia: „Vitamina K este esențială pentru a transporta calciul departe de inimă și vasele de sânge către oase, îmbunătățind astfel sănătatea cardiovasculară și osoasă”.
Citeste si:
Fără acest mecanism de transport, calciul contribuie la întărirea arterelor, un factor de risc major pentru infarct și accident vascular cerebral. Datele indică faptul că, în țările dezvoltate, majoritatea persoanelor prezintă deja un anumit grad de afectare vasculară după vârsta de 50 de ani.
Studiu de caz: Reducerea cu 48% a riscului de deces prematur
Eficacitatea vitaminei K a fost evaluată recent într-un studiu din Spania. Rezultatele arată că persoanele care și-au crescut consumul acestei vitamine au avut un risc cu până la 48% mai mic de deces prematur din cauze cardiovasculare, potrivit The Telegraph.
„Problema este că dietele moderne includ adesea cantități foarte mici de legume”, subliniază însă cercetătorul.
Cele două forme ale vitaminei
Vitamina K se împarte în două forme principale, fiecare cu funcții și surse diferite: Vitamina K1 (filochinona) – are rol principal în coagularea sângelui. Surse: spanac, broccoli, kale, salată verde – și Vitamina K2 (menaquinona) – asociată direct cu prevenirea depunerii calciului în artere. Surse: ouă, carne de pui, iaurt, lapte integral, brânzeturi maturate.
„Vitamina K1 poate fi transformată în K2 de către organism”, cea din urmă având o activitate mai îndelungată, explică profesorul Marc Sim de la Edith Cowan University, Australia.
Alimentație versus suplimente
Deși interesul pentru suplimente este în creștere, experții sunt rezervați în privința înlocuirii dietei cu produse de sinteză. „Suplimentarea nu poate oferi aceleași beneficii complexe ca o dietă bogată în fructe, legume și cereale integrale”, afirmă dr. Jennifer Lees de la Universitatea din Glasgow.
Totuși, în anumite contexte clinice sau de vârstă, suplimentarea poate fi luată în considerare. „Deși o alimentație adecvată este esențială, suplimentele ar putea fi necesare, mai ales după vârsta de 60 de ani”, sunt de părere oamenii de știință.
