Echilibrul muncă – viață personală: Ce ne face cu adevărat fericiți?
Aceasta este întrebarea care stă de cele mai multe ori pe buzele noastre atunci când simțim că muncim prea mult și poate nu suntem foarte fericiți cu acest lucru.
Găsirea unui echilibru între viața profesionala si cea personală nu este un subiect nou pentru societate. Tensiunea dintre cele două a început să crească însă odată cu pandemia, moment în care oamenii au început să se gândeaască la natura muncii pe care o întreprind, sensul acesteia și cum le afectează calitatea vieții.
Studiile arată că un număr record de angajați și-au dat demisia, sau vor să demisioneze în anul 2021. Acest lucru poate fi datorat gândurilor apărute în conștiința multor persoane.
Este ușor să ne gândim la faptul că dacă nu era nevoie să muncim, sau dacă am munci mai puține ore, am fi mai fericiți și am trai o viață liberă, cu toate experiențele – bune sau rele – pe care aceasta le aduce. Acest lucru poate fi infirmat însă, atunci când vedem că oamenii ieșiți la pensie încep să îți caute de lucru pe cont propriu, sau câștigători la loto care se întorc la job imediat.
A nimeri un echilibru perfect între muncă și viața personală, dacă îl putem defini așa, nu este neaparat despre când și cât muncim, ci mai degrabă despre ”de ce muncim?”. Acest lucru însemnă înțelegerea unor surse de fericire care nu sunt atât de evidente, dar care s-au făcut văzute pe timpul pandemiei.
Încercările de a găsi un echilibru armonios sunt bine meritate. Munca este consistent corelată cu starea noastră de bine și reprezintă o mare parte din identitatea proprie. Întreabă-te cine ești și vei începe să realizezi că o sa descrii ce lucrezi.
Joburile noastre pot să ne aducă o senzație de competență, ce contribuie la starea generală de bine. Cercetătorii au demonstrat că munca nu duce doar la senzația de validare, însă suntem și atrași în mod deoseit de ceva ce necesită efort atunci când sentimentele noastre nu sunt tocmai plăcute. Deseori aceste activități sunt legate de job, deoarece acolo ne demonstrăm abilitățile, confirmându-ne identitățile de indivizi competenți.
Munca pare să ne facă mai fericiți, chiar și în circumstanțele în care am alege relaxarea. Acest lucru a fost demonstrat de o serie de experimente în care participanții au fost rugați sa aleagă între a sta într-o cameră pentru 15 minute (așteptând ca experimentul să inceapă), sau să intreprindă o activitate (sa meargă 15 minute către altă locație pentru a lua parte la experiment). Puțini participanți au ales opțiunea de a merge spre altă locație fără să fie obligați să facă asta sau fără să li se promită ceva în schimb (li s-a spus că vor primi ciocolată atunci când vor ajunge la cealaltă locație).
Cercetările din urma acestui experiment arată că cei care au ales să petreacă cele 15 minute mergând sunt considerabil mai fericiți decât cei care au decis să aștepte cele 15 minute (indiferent dacă au avut de ales, dacă au primit ciocolată, sau niciuna din cele menționate). Cu alte cuvinte, a te ține ocupat contribuie la fericire, chiar și atunci când ai prefera să stai. Animalele par să aibă acest lucru instinctiv: în experimente, majoritatea preferă să muncească pentru mâncare decât să o primească fără să facă nimic.
Fericirea eudaimonică
Idea că a lucra și a depune efort în ceea ce facem contribuie la starea generală de bine este în strânsă legătură cu conceptul psihologic de ”fericire eudaimonică”. Acesta este genul de fericire pe care o obținem din funcționarea optimă și din realizarea propriului potențial. Cercetări arată că munca și efortul sunt esențiale pentru a obține fericirea eudaimonică, explicând acea satisfacție și mândrie pe care le simțim atunci cand finalizăm o sarcină solicitantă.
Pe partea opusă a echilibrului job – timp personal, stă fericirea hedonică, ce este definită ca prezența sentimentelor pozitive, cum este veselia și apariția mai rară a sentimentelor negative, cum sunt tristețea și furia. Știm că fericirea hedonică oferă beneficii empirice asupra sănătății mintale și fizice și că relaxarea este o metodă excelentă de a obține acest tip de fericire.
Dar chiar și în timpul relaxării, orientarea noastră inconștientă către a fi ocupați ne pândește din umbră. Un studiu recent a sugerat că există cu adevărat termenul de prea mult timp liber și că bunăstarea începe să scadă atunci când avem mai mult de 5 ore libere într-o zi. Relaxatul pe plajă la nesfârșit nu pare să fie cheia spre o fericire de lungă durată.
Acest lucru poate explica de ce unii oameni preferă să prelungească efortul si peste timpul de relaxare. Cercetătorii au asociat acest fenomen cu un CV experențial, observând experiențe unice, dar neplăcute sau chiar dureroase – acest lucru poate însemna petrecerea unei nopți într-un hotel de gheață, sau participarea la o cursă în deșert. Persoanele care iau parte la aceste forme de ”relaxare” sunt si persoanele care vorbesc în general despre îndeplinirea obiectivelor personale, progres și acumularea de reușite – toate caracteristice pentru fericirea eudaimonică și nu pentru hedonismul pe care îl asociem cu relaxarea.
Echilibrul real
Această orientare se potrivește perfect cu un nou concept al studiilor îndreptate spre starea de bine: acela că fericirea provenită din experiențe diverse este a treia componentă a unei ”vieți bune”, lângă conceptele de fericire hedonică și eudaimonică.
Analizând zeci de mii de oameni din nouă tări, cercetătorii au aflat recent că majoritatea oamenilor (peste 50% din fiecare țară) preferă totuși o viață fericită axată pe fericirea hedonică. Un sfert însă, preferă o viață plină de sens, definită de fericirea eudaimonică. O parte mică, dar totuși signifiantă de persoane (în jur de 10-15% din fiecare țară) au ales să urmeze o viată bogată și diversificată în experiențe.
Date fiind aceste viziuni diferite asupra vieții, poate cheia către bunăstare este alegerea unui stil care ți se potrivește: hedonică, eudamonică sau experimentală. În loc să supui la duel viata profesionala și cea personală, cea mai potrivită variantă este să găsești un echilibru între aceste surse de fericire.
