Oamenii de știință au descoperit că de ceva timp încoace, atmosfera planetei Pluto se comportă destul de ciudat. Micuța planetă de gheață, situată la 4.8 bilioane km față de Pământ, în Centura Kuiper, a atras atenția astronomilor în momentul în care a trecut pe lângă o stea în anul 2018. Având steaua ca un fel de lumină de fundal, le-a fost de un real ajutor acestora, deoarece au reușit să analizeze mult mai în detaliu planeta și atmosfera ei. Astfel, au putut să își dea seama că atmosfera planetei Pluto începe să dispară.

Atmosfera planetei este formată în mare parte din nitrogen, ca și în cazul Pământului și este susținută de vaporii de presiunii ai gheții de pe suprafața planetei. Astfel, dacă gheața de pe planetă începe să se încălzească, poate altera în mod dramatic densitatea atmosferei.

Timp de 25 de ani, Pluto s-a îndepărtat tot mai mult de Soare, lucru care a făcut ca temperatura suprafeței ei să scadă tot mai mult. Datorită unui fenomen numit inerția termală, presiunea de suprafață și densitatea atmosferică a planetei Pluto au continuat să crească până în 2018. Planeta avea înmagazinată o anumită cantitate de căldură, din perioada în care se afla mai aproape de Soare. Cu toate acestea, inerția a început să dispară și pe măsură ce planeta s-a răcit tot mai mult, iar atmosfera ei începe să înghețe din nou și cumva să dispară. Fenomenul este similar aceluia al soarelui care încălzește nisipul de pe plajă. Căldura emanată de Soare este cea mai intensă la amiază, astfel încât atunci se înregistrează și cele mai mari temperaturi.

Permanența atmosferei lui Pluto sugerează că rezervele de nitrogen de la suprafața planetei au fost menținute cu căldura înmagazinată în adâncime, Noile descoperiri ale cercetătorilor arată că încep să se răcească. Cercetătorii au observat cum steaua începea să se stingă pe măsură ce Pluto se așeza în fața ei și ulterior începea să devină din nou vizibilă, după ce planeta o depășea. În acest fel, oamenii de știință au putut să măsoare densitatea atmosferei planetei.

Metoda se numește “ocultare” și presupune momentul în care un obiect cosmic este ascuns de un altul care trece prin dreptul lui. Această tehnică este folosită în lumea astronomiei încă din anul 1988. Observând planeta Pluto trecând prin dreptul corpului ceresc, au observant o strălucire centrala a planetei. Aceasta strălucire, cauzată de lumina reflectată de atmosfera planetei Pluto în centrul acesteia, a cauzat curba luminii, lucru care se întâmplă de obicei în timpul ocultării, din formă de U în formă de W.

Recomandari